Întâlnirea a debutat cu Sfânta Liturghie la Biserica „Sf. Daniel Prorocul“ şi a continuat pe parcursul întregii zile la Centrul de evenimente „Agora“. Aici tinerii au avut parte de o conferinţă, sesiuni de lucru pe grupe şi un spectacol de dans şi cântec popular.
În cadrul conferinţei, arhim. Nicodim Petre, consilier în cadrul Sectorului de misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor, ne-a spus că frica, necunoaşterea şi păcatul sunt obstacolele care stau în faţa libertăţii noastre.
- Părinte, dumneavoastră sunteţi liber?, a întrebat Ştefan, unul dintre participanţi, la finalul conferinţei.
- Într-o anumită măsură da. Liber în mod absolut este doar Dumnezeu. Libertatea este un exerciţiu de toată viaţa. Ea presupune efort şi disciplină. Nu poţi spune niciodată că eşti liber în mod deplin.
- Şi cum argumentaţi faptul că sunteţi liber?
- În nici un fel. Libertatea nu se demonstrează, nu se teoretizează. Libertatea se trăieşte. Omul îl simte pe celălalt dacă este liber din modul în care se manifestă. Ca să înţelegi cât de liber este un om este nevoie să trăieşti lângă el, să-l vezi cum se poartă în diferite situaţii.
La finalul zilei, în timpul sesiunii de concluzii, una dintre ideile pe care le-am auzit a fost aceea că adevărul te eliberează. Astfel, în măsura în care acumulezi mai multe cunoştinţe, te apropii din ce în ce mai mult de adevăr şi devii tot mai liber. Tânărul care nu cunoaşte este foarte uşor de manipulat, iar manipularea nu este altceva decât o îngrădire a libertăţii. Mi-a plăcut ideea aceasta. Am regăsit-o şi la Sfântul Isaac Sirul, care spune că omul, „în măsura în care este atras spre cunoaştere, se apropie şi de libertatea sufletului, şi în măsura în care are o inteligenţă din ce în ce mai liberă, trece de la o cunoaştere la altă cunoaştere, mai înaltă“.
Aşadar există o gradaţie în câştigarea libertăţii. Ea se dobândeşte treptat şi, după cum amintea părintele în conferinţă, este un exerciţiu şi un proiect pentru toată viaţa. Sperăm că ziua de astăzi a fost un moment de edificare şi un prilej de a ne apropia măcar puţin de condiţia omului liber. (Andrei Grosu, ATOR Iaşi)
